Dincolo de definițiile posibile, mai mult sau mai puțin sofisticate, ale „fenomenului” New Europe College – oscilând între un model aproape castalian, o versiune ideală a unei instituții construite pe baza unui concept cuprinzător al artelor liberale și un mediu cu adevărat pluridisciplinar și deschis unor „experimente” intelectuale mai puțin obișnuite într-o lume tot mai pragmatică și mai utilitară – pentru mine NEC-ul este, înainte de toate, un spațiu dinamic al excelenței, dialogului și libertății academice. Aceste valori, devenite incerte și atacate frecvent din diverse direcții în ziua de azi, mi se par mai actuale ca oricând, iar NEC-ul le întruchipează într-un mod admirabil. Am avut privilegiul să cunosc și să înțeleg cu adevărat lumea academică românească prin intermediul NEC-ului, în două momente cruciale ale carierei mele. Mai întâi, o bursă care a coincis, în mod fericit, cu etapa finală a doctoratului meu de la CEU, în anii 2006-2007, mi-a permis să regândesc profund și să redimensionez acel proiect, care risca să devină prea îngust și „provincial”.

Atmosfera de efervescență intelectuală de la NEC – amicală, dar și critică, în același timp – m-a transformat, cu siguranță, într-un cercetător mai bun și mai conștient de propriile aspirații și limite. În al doilea rând, revenind la NEC peste un deceniu, la început ca alumnus, iar apoi, din nou, ca bursier, m-am pomenit iarăși într-un „punct nevralgic” al carierei, în care încerc să articulez un nou proiect de cercetare destul de ambițios, pentru următorii ani. NEC-ul nu și-a dezmințit „reputația” nici de această dată, oferindu-mi libertatea de a-mi „tatona” ideile, a-mi clarifica prioritățile și conceptele și a-mi depăși momentele (inerente) de nesiguranță. Mai mult, această revenire peste ani – chiar dacă nu pierdusem nici o clipă legătura cu prietenii și colegii de acolo – m-a făcut să mă simt membru al unei comunități academice în sens clasic, aproape paideic, în cadrul căreia apartenența la „cetate” nu ține cont de distanțe și circumstanțe, ci pornește de la principii fundamentale.

Asta a însemnat pentru mine, în esență, Colegiul Noua Europă: o experiență formativă și definitorie, care m-a încurajat să evoluez, să-mi depășesc limitele (auto)impuse și, mai ales, să reflectez continuu și fără inhibiții intelectuale asupra propriilor mele proiecte și – prin extensie – asupra rostului unui „istoric de cabinet” într-o lume tot mai opacă față de relevanța și semnificația științelor umaniste, în întregul lor.

Conf. univ. dr. Andrei Cușco, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, Chișinău
2006/ 2007 Ţuţea Fellow
2016- 2017 PoM Pontica Magna Fellow
2017- 2018 How to Teach Europe Fellow