În pariul ruperii României de Occident, stalinismul a mizat și pe domenii aparent marginale. Eliminarea limbilor clasice din școli și segregarea instituțională strictă a domeniilor conexe de studiere a Antichității au dat învățământului românesc o lovitură din care nu și-a mai revenit cu adevărat vreme de opt decenii. De atunci, cu excepția încercării de înmulțire a orelor de latină în liceu întreprinsă de Mihai Șora ca ministru al educației în 1990, dar degrabă invalidată de practici administrative regretabile, nici o reformă nu a vizat domeniul culturii clasice care nu se poate studia decât ca tot armonic.

O singură instituție din România s-a preocupat constant, de la înființarea ei, de cultura clasică: prin bursele, stipendiile, proiectele de cercetare individuală și marile proiecte colective de tipul Septuagintei sau al Bibliei după textul ebraic, Colegiul „Noua Europă” a sprijinit activ și a format o generație de cercetători, validați de studii în universități occidentale. Masa rotundă pe care o găzduiește NEC propune o discuție aplicată între specialiști din domenii înrudite (istorie și arheologie, filozofie, biblistică, teologie și filologie clasică) și publicul interesat pentru pași concreți de creștere și de consolidare al unui hub instituțional integrat pentru științele antichității, cu alte cuvinte o structură flexibilă ai cărei beneficiari să fie atât cercetătorii tineri din domeniile amintite, dar și cei care își doresc sau care se inițiază deja în studiul antichității cu variile lui declinări.