Despre revoluții științifice

Event: Conference (in Romanian)

Location: NEC conference room

10 June 2026, 17.00-19.00

Mircea FLONTA, Profesor emerit, Facultatea de Filozofie a Universității din București

„Informațiile obținute prin cercetare constituie baza elaborării unei imagini științifice a lumii. Dezvoltarea cunoașterii științifice propriu-zisă este cumulativă, progresivă. În schimb, imaginile științifice ale lumii, elaborate pe baza rezultatelor cercetării, sunt de regulă incompatibile. Expresia revoluție științifică, expresie folosită bunăoară pentru a marca apariția fizicii newtoniene, a fizicii relativiste sau a fizicii cuantelor, a explicației darwiniene a evoluției speciilor, este (…) potrivită pentru a desemna schimbarea imaginii științifice a lumii.

În lumina acestor precizări, vom putea înțelege mai bine de ce un cercetător ca Einstein, căruia i se atribuie descoperiri științifice revoluționare, a afirmat și subliniat adesea că dezvoltarea istorică a fizicii teoretice este o dezvoltare cumulativă, progresivă, și nu una revoluționară. (În acest sens, este semnificativ titlul ales pentru o scurtă istorie a fizicii, pe care Einstein a scris-o în colaborare cu fizicianul Leopold Infeld: Evoluția fizicii.)

Discontinuități radicale survin nu în evoluția istorică a cercetării fizice, ci în succesiunea imaginilor fizice ale lumii, imagini schițate pe baza rezultatelor cercetări. Din această perspectivă este important să distingem comunicarea științifică curentă de discursul unor cercetători adresat publicului instruit, acelui public care este interesat să afle ceva despre schimbări ale imaginii lumii la care pot conduce, în cazuri excepționale, rezultatele cercetării științifice. În primul caz, cercetătorii comunică cu alți cercetători, cu „omologii lor”, în cel de-al doilea caz cu publicul interesat de răsfrângerea rezultatelor cercetării în imaginea generală a lumii. ”

*

Mircea Flonta este profesor emerit de filosofie la Facultatea de Filosofie a Universității din București și membru titular al Academiei Române. Printre cărțile sale cele mai cunoscute se numără Filozofia cercetătorului: Înțelegerea fizicii cuantelor la Niels Bohr și Werner Heisenberg (Humanitas, 2022), Darwin și după Darwin: Studii de filozofie a biologiei (Humanitas, 2010), Gânditorul singuratic. Critica și practica filosofiei la Ludwig Wittgenstein (Humanitas, 2008), Imagini ale științei (Editura Academiei Române, 1994), Cognitio. O introducere critică în prolema cunoașterii (Editura ALL, 1994).