Spirite și comparații

La fiecare banchet de aniversare a înființării unei societăți culturale în vogă acum vreo 150 de ani, invitații reluau una dintre marile controverse ale acelor vremuri agitate: data exactă a întemeierii respectivei asociațiuni. Treptat, memoria colectivă a stabilit anul, luna și locul zămislirii genialei idei, dar ziua a continuat să rămână învăluită în cel mai profund mister. Unii inițiați vorbeau de o miercuri, alții susțineau mai degrabă ipoteza unei zile de vineri. De vreme ce data exactă de naștere n-a putut fi determinată cu certitudine, cronicarii au consemnat doar că originile societății „se pierd în noaptea timpurilor”.

Într-o „noapte a timpurilor” își află geneza și Colegiul Noua Europă (NEC). Sau poate într-o dimineață a sa, înseninată de o idee generoasă. Cine mai știe? Clar e că NEC ființează cu acte în regulă din ianuarie 1994 și domiciliază instituțional în București, cum la fel de clar e că rădăcinile sale se pierd în negura vremurilor și a locurilor. Unii chiar afirmă că a existat dintotdeauna sau, în orice caz, cu mult înainte de partenogeneza de acum 25 de ani.

Între atâtea necunoscute și ipoteze, există și alte certitudini ce consacră asemănarea intelectuală cu societatea menționată mai sus. Astfel, dimineața de miercuri e cu prisosință timpul spiritului, legătura invizibilă dintre cele 25 de serii de bursieri și tradiția întemeietoare, dar reprezintă și o relație spirituală cu tinerimea studioasă din alte vremuri. Trei spirite pururea vii se reunesc miercurea în sala de seminar, cum se întâlneau altădată acasă la părinții cercului literar ieșean.

Amintim mai întâi de spiritus rector, principiul conducător al instituției și relația specială cu ideea fondatoare. Spiritus rector este gardianul unei tradiții ce are la bază adevărul, generozitatea și deschiderea. Principiile întemeietorului s-au insinuat treptat în instituție, transformată într-un teritoriu al curiozității intelectuale și nobleței umaniste.

Al doilea spirit este cel critic, ce ființează în fiecare dintre generațiile de bursieri care s-au perindat la NEC în acești 25 de ani. Bursierul, un cercetător de mare valoare și capabil să ducă la bun sfârșit proiecte academice de sine stătătoare, vine înarmat la seminar cu acribie și decență, cu expertiză și inteligență, cu tinerețe și competență, dar mai ales cu spirit critic. Spiritul critic deschide perspective noi, căci este o sumă de acumulare de cunoaștere și curiozitate intelectuală, de căutare a profunzimilor sau doar de subliniere a evidențelor. Spiritul critic sălășluiește în sala de seminar și este despre fond, despre esențe și chintesențe.

Al treilea este spiritul fin din lumea formelor, hrănit prin cultura dialogului și deschiderea cercetării prin discursivitate. Inteligența se manifestă la fel de mult prin forme și relaxare, nu doar prin seriozitatea conținutului științific și bățoșenie pedagogică. În cercul de acum 150 de ani anecdota prima. La seminarul de miercuri umorul este bine venit și astfel face vizite constante.

Orice prelecțiune în cadrul societății literare la care am făcut mențiune în acest text trebuia să includă două comparații „mari și frumoase”. Prima era lansată de la începutul expunerii, cum am încercat mai sus, imediat ce am intrat în subiect. Expunerea se termina invariabil „printr-o comparațiune pusă în termeni aleși, fără de care nu era prelegere”. Rămâne să mărturisim minunea că, vegheată de această trinitate spirituală, dimineața de miercuri bucureșteană devine un timp și un spațiu fantastic, aproape ca o seară de vineri sau o amiază de duminică de acum un secol și jumătate.

Prof. univ. dr. Constantin Ardeleanu
Universitatea „Dunărea de Jos”, Galați
Cercetător în cadrul proiectului ERC Securing Europe, Fighting Its Enemies. The Making of a Security Culture in Europe and Beyond, 1815–1914, Universitatea din Utrecht
2012/2013 NEC – Odobleja Fellow