Conferința își propune sa abordeze imaginarul cartografic al Europei în zorii epocii moderne,  în contextul marilor descoperiri geografice, al revoluției copernicane si a frământărilor iscate de Războiul de Treizeci de Ani.

*

După studii începute în România, la Facultatea de Istoria și Teoria Artei a (pe atunci) Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Victor Ieronim Stoichiță și-a continuat formația la Roma, sub îndrumarea lui Cesare Brandi; întreruptă de o revenire de câțiva ani în țară, această formație timpurie a fost întregită, în primii ani ai stabilirii lui în străinătate, prin șederea la Institutul de Istoria Artei de la München şi activitatea de aici în preajma lui Hans Belting, şi apoi prin teza de doctorat susţinută la Universitatea Paris I (Panthéon-Sorbonne), care a devenit cartea L’instauration du tableau. Profesor Titular al Universității din Fribourg, Elveția, începând cu 1991, el este acum Profesor Emerit al acestei universități. A fost profesor invitat la universități de prestigiu, precum Sorbona, Göttingen, Frankfurt, Harvard etc. și cercetător asociat la instituții de cercetare de anvergură internațională. Din 2012 este membru al Academiei Naționale Italiene („Academia Dei Lincei”), iar din 2014, membru al Academiei Europene. A fost în 2014 titularul Catedrei anuale a Muzeului Luvru, în 2016 al Catedrei Erwin Panofsky a Institutului Central de Istoria Artei de la München și în 2018 al Catedrei Europene de la Collège de France. Este „Chevalier des arts et des lettres” al Republicii Franceze.

Cartea timpurie publicată în România, fruct al studiilor romane, Ucenicia lui Duccio di Buoninsegna (1976), este urmată de numeroase altele, între care Pontormo și manierismul (1978, 2008); Mondrian (1979); Georges de La Tour (1980); Creatorul și umbra lui (1981, 2007). Cariera sa internațională debutează cu Instaurarea tabloului. Metapictura în zorii Timpurilor Moderne (Paris 1993, trad. rom. 1999; 2012). Urmează multe alte cărți, în majoritate traduse în românește, între care Efectul Don Quijote (1995); Experiența vizionară în arta spaniolă a Secolului de Aur (Londra, 1995, trad. rom. 2011); Scurtă istorie a umbrei (Londra, 1997, trad. rom. 2000, 2008); Ultimul carnaval. Goya, în colaborare cu Anna Maria Coderch (Londra, 1999, trad. rom. 2007); Vezi? Despre privire în pictura impresionistă, (2007, 2024); Efectul Pygmalion. De la Ovidiu la Hitchcock (Chicago, 2008, trad. rom. 2011); Efectul Sherlock Holmes. Trei intrigi cinematografice (2013); Despărțirea de București. O povestire (Paris, 2014, versiunea rom. 2015); Cum se savurează un tablou și alte studii de istoria artei (2015); Imaginea Celuilalt. Negri, evrei, musulmani și țigani în arta occidentală în zorii epocii moderne, 1453–1800 (2017); Despre trup. Anatomii, redute, fantasme (2020). Cea mai recentă carte care i se datorează este La fabrique du rêve. Songe et représentation au seuil de la modernité, publicată de editura pariziană Hazan în 2024.

Foarte departe de a fi uitat în România, unde prezența sa este frecventă, mai ales după 1989, Victor Ieronim Stoichiță a fost invitat să conferențieze aici în repetate rânduri, iar Colegiul Noua Europă a fost cea mai constantă gazdă a unor astfel de evenimente. El este, de mai mulți ani, membru în Consiliul Științific al acestui institut.