De la Plutarh încoace, filosofii și istoricii au la îndemână un instrument de lucru pentru înțelegerea raporturilor dintre Fortuna (Tyche) și Virtus (Areté) în viața popoarelor (Imperiul roman) și a oamenilor (Alexandru cel Mare). În cazul românilor, Mircea Eliade scria în 1953 că nu există pe lume popor mai nenorocos, pe când la 1919 Petre P. Carp spunea că România are atâta noroc, că nu-i mai trebuie oameni politici. „Norocul românesc”, studiat de Mircea Vulcănescu, s-a manifestat doar la 1918-20 sau și în alte timpuri? O incursiune în istorie (lăsând la o parte norocul indivizilor și al personalităților) permite evidențierea câtorva cazuri și discutarea unor mituri fondatoare ale memoriei colective.

***

Născut în România, Matei Cazacu a studiat istoria la Universitatea din București. Până la plecarea din România și stabilirea în Franța (1973) a fost cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din București. Arhivist paleograf (1977), cu un doctorat în istoria civilizației lumii bizantine și post-bizantine (Université de Paris I – Panthéon, 1979) și o diplomă de la Ecole Pratique des Hautes Etudes (1984), el a fost abilitat să coordoneze cercetări în istorie modernă și contemporană (Université de Paris X- Nanterre, 1997). Cercetător la CNRS (1979-2011) și INALCO Paris (1994-2011), el este actualmente cercetător atașat în cadrul CETOBaC (Centrul de studii al Turciei, Imperiului Otoman, Balcanilor, Asiei Centrale și Caucazului), CNRS.

Iată câteva dintre numeroasele sale cărți: L’Histoire du prince Dracula en Europe centrale et orientale au XVe siècle, ediție critică, traducere, note și comentarii, Genève, Droz, 1988; O lume într-o carte de bucate. Manuscris din epoca brâncovenească, București, Fundația Culturală Română, 1997 (în colaborare cu Ioana Constantinescu); Au Caucase. Russes et Tchétchènes, récits d’une guerre sans fin (1785-1996), Genève, Georg Editeur, 1998; Histoire des Slaves orientaux. Bibliographie des sources historiques traduites en langues occidentales (Xe siècle – 1689), Paris, CNRS, Editions de l’Institut d’études slaves, 1998 (în colaborare cu André Berelowitch și Pierre Gonneau); Minuni, vedenii și vise premonitorii în trecutul românesc, București, Editura Sigma, 2003; Dracula, Paris, Editions Tallandier, 2004 (Prix Thiers de l’ Academie Française); Un Etat en quête de nation. La République de Moldavie, Paris, Non Lieu, 2009 (în colaborare cu Nicolas Trifon); Ioan Basarab (c.1310-1352), un domn român la începuturile Țării Românești, Chișinău, Editura Cartier, 2013 (în colaborare cu Dan I. Mureșan); Dracula’s Bloodline. A Florescu Family Saga, Hamilton Books, Lanham, Boulder, New York, Toronto, Plymouth UK, 2013 (în colaborare cu Radu R. Florescu); contribuții la Dictionnaire de l’Empire Ottoman, coordonat de Gilles Veinstein , François Georgeon și Nicolas Vatin, Paris, Fayard, 2015; Au carrefour des empires et des mers. Etudes d’histoire médiévale et moderne, ed. Emanuel Constantin Antoche și Lidia Cotovanu, Editura Academiei Române, Muzeul Brăilei Carol I, Editura Istros, 2015; Des Balkans à la Russie médiévale et moderne : hommes, images et réalités, ed. Emanuel Constantin Antoche și Lidia Cotovanu, Muzeul Brăilei Carol I, Editura Istros, 2017; Povestea generației noastre. De la monarhie la democrație, editura Corint, 2018.